Cum a ajuns Palatul Gornești în atenția scriitorului Bram Stocker, cel care a scris DRACULA

COOPerativa TRADIȚIONALĂ. Monumente Uitate.

Gorneștiul este atestat documentar sub denumirea de Knezeg în 1319, când regele Carol Robert de Anjou donează domeniul voievodului Transilvaniei, Széchenyi Tamás. Mai târziu, domeniul ajunge în proprietatea familiei Erdélyi de Somkerék. Erdélyi István construieste aici, între 1462 și 1465, un castel medieval cu cinci turnuri, înconjurat de un șanț de apărare alimentat cu apă din râul Mureș. Accesul în castel se făcea pe un pod de cărămidă ce se continua cu un pod mobil.

În 1477, un document emis de cancelaria lui Matei Corvin menționează castelul sub numele de Castrum Nostrum (regis) Gernyezegh. Domeniul intră în posesia familiei Teleki în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, prin Mihály Teleki de Szek – cancelar al Transilvaniei în timpul lui Apafi Mihály și una dintre personalitățile influente din jurul principelui. Apafi i-a dăruit domeniul și castelul de la Gornești în 1675.

foto – Monumenteuitate.ro

Pe 14 aprilie 1685, Teleki a fost cel care a semnat, în numele lui Apafi, convenția de la Cârțișoara. Prin acest act semnat în secret, principatul, în schimbul garantării libertății religioase și a privilegiilor istorice, recunoștea suzeranitatea Imperiului Habsburgic, renunța la politica externă independentă și permitea stabilirea garnizoanelor armatei habsburgice pe teritoriul principatului. Convenția s-a semnat prin intermediari, habsburgii fiind reprezentați de iezuitul Antidie Dunod. În 1685, pentru sprijinul acordat habsburgilor, Teleki Mihály este ridicat la rangul de conte de către împăratul Leopold I.

 

Între 1686 și 1687, Teleki face mai multe modificări la castelul său din Gornești, printre care înălțarea unei noi aripi, supraînălțarea și decorarea turnurilor cu piatră sculptată în stilul Renașterii transilvănene. În memoriile sale amintește și de gradinile sale de flori și legume. Teleki Mihály moare în 1690 în bătălia de la Zărnești iar istoria domeniului de la Gornești trece la următoarea generație, reprezentată de familia ultimului fiu al acestuia, contele Teleki Sándor.

 

Născut în 1679, Sándor s-a căsătorit în 1703 cu Júlia Bethlen de Bethlen, fiica lui Miklós Bethlen, adversar hotărât al dominației habsburgice și proprietar al domeniului din Sânmiclăuș. Din această căsnicie s-au născut trei fii și o fiica. Júlia Bethlen a murit tânără iar Sándor s-a recăsătorit apoi cu Zsuzsanna Nagy de Petk, cu care a avut alți doi fii, pe Sándor și Samuel. Cel din urmă, născut în castelul de la Gornești pe 17 noiembrie 1739, când tatăl său avea deja venerabila vârstă de 60 de ani, avea să devină fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania și comanditarul palatului Teleki din Dumbrăvioara.

 

Teleki Sándor moare la Alba Iulia în 1754, pe când Samuel Teleki avea doar 15 ani. Primul fiu al lui Teleki Sándor, Miklos, murise de 8 ani iar al doilea fiu, László avea 44 de ani, și va fi cel care va începe transformarea castelului medieval în palatul baroc pe care îl cunoaștem astăzi. Celelalt fiu, Lajos, va reprezenta începutul ramurii de Glodeni a familiei.

 

Teleki László s-a născut la Drâmbar (azi jud. Alba) în 1710 și s-a căsătorit în 1732 cu Eszter Ráday de Ráda, fiica contelui Ráday Pál, cancelar al Transilvaniei în timpul lui Francisc Ráckozi al II-lea. Nunta tinerilor a avut loc pe 24 iunie la castelul de pe domeniul lui Ráday Pál din Pécel (Ungaria). Castelul din Gornești fiind în continuare locuit de tatăl său și de mama sa vitregă, Teleki László se va stabili împreuna cu soția sa pe domeniul din Țelna. Aici, Eszter Ráday alcatuiește o importantă bibliotecă, în parte din cărțile moștenite la moartea mamei ei, contesa Klára Kajali. Renumită pentru colecția de peste 200 de volume și pentru erudiția sa, Eszter Ráday a fost, alături de poeta Kata Bethlen, „o importantă doamnă a culturii transilvănene”.

 

Dupa moartea lui Ráday Pál, domeniul din Pécel îi revine fiului acestuia, Gedeon, care hotărăște să transforme castelul dupa noile principii ale barocului și îl contractează pe arhitectul austriac Andreas Mayerhoffer. Deja renumit pentru palatele Grassalovich din Gödöllő și Bratislava și pentru palatul Rudnyánszky din Nagytétény, Mayerhoffer acceptă să realizeze planurile, iar clădirea este refăcută între anii 1755 și 1766.

 

Între timp, castelul de pe domeniul din Gornești devenea treptat nelocuit și nelocuibil. După ce mama sa vitregă moare pe domeniul său de la Țelna în 1749, iar tatăl său moare la Alba Iulia în 1754, și probabil impulsionat de lucrările cumnatului său la Pécel, contele Teleki László hotărăște să transforme castelul medieval și domeniul de la Gornești într-o elegantă reședință nobiliară în stil baroc. Alege pentru aceasta același arhitect pe care cumnatul său, Gedeon Ráday, îl contractase pentru reședința din Pécel – Andreas Mayerhoffer. Planurile pentru noul palat au fost întocmite între anii 1769 și 1772 iar în 1772 a început demolarea vechiului castel. Între timp, în 1771, Andreas Mayerhoffer moare la Budapesta iar lucrările acestuia sunt preluate de fiul său, Johan Mayerhoffer.

 

În 1778, Teleki László moare la Gornești iar, la acea vreme, corpul central al palatului era aproape terminat. Însă lucrările la ansamblu erau departe de a fi gata și vor fi continuate de fiul cel mare al lui contelui, József.

 

Continuarea AICI
____________________
Rubrica Monumente Uitate este realizată de echipa proiectului Monumente Uitate, care are ca obiectiv crearea primei baze de date online cu imagini şi informaţii dedicată fostelor reşedinţe nobiliare din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *