Obiceiul Cucilor: centrul satului Brănești din Ilfov se transformă în carnaval

Este cunoscut faptul că, atât la traci, cât și la vechii daci sau chiar la romani, anul nou agrar și venirea primăverii erau un prilej de mare sărbătoare, marcată printr-o serie de manifestări ritualice care se desfășurau în preajma echinocțiului de primăvară. După stabilirea de către Conciliul de la Niceea a datei Paștelui în prima duminicã de după luna plină a echinocțiului de primăvară „cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii” (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar. Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, p.47).

OBICEIUL CUCILOR DE LA BRĂNEȘTI

După sărbătorile de iarnă, odată cu intrarea în postul Sfintelor Paşti, la Lăsata Secului de Brânză, în Brăneşti-Ilfov este un prilej de mare sărbătoare, pentru că în aceste zile au loc o serie de tradiții.

10991641_744993208950950_5625729712764899253_o

În această perioadă, la Brănești, scenariul ritual străvechi de înnoire a timpului păstrează mai multe tradiții:Împăcăciunea sau Iertăciunea, Bătutul Alviței, Cucii, Jujăul sau Datul câinilor în tarbacă, ce se întind pe mai multe zile, separate de „Urălie”, o petrecere sub cerul liber, organizată noaptea, în jurul focului sinonimă cu noaptea dintre ani sau Revelionul de astăzi.

Obiceiul cucilor sau Ziua cucilor, cum mai este denumită această tradiție la Brănești, este o manifestare populară tradițională care, în fiecare an de Lăsata Secului a Sfintelor Paști (în 2017 a avut loc în zilele de 26-27 februarie), transformă centrul satului în scena unui adevărat carnaval popular în aer liber. Jocul presupune mascarea tinerilor în cuci şicucoaice şi lovirea sătenilor cu palma pe umăr pentru “alungarea răului” şi “pentru a avea sănătate ”. Personajele principale sunt: - Cucul – are un costum bărbătesc pe care şi-l confecţionează singur. Masca sa numită chip este de-a dreptul impresionantă, cu o cupolă mare, grea şi împodobită cu sute de flori viu colorate din hărtie creponată ca o sorcovă imensă, din care la spate atârnă zeci de plete din panglici de hârtie, lungi până la pământ, apoiobrăzarul cu nasul lung de care atârnă ciucuri sau clopoţei, cu pomeţii roșii, bine conturaţi şi barba din blăniţă de iepure. Pe mască sunt fixate oglinzi ce simbolizau astrele majore, soarele şi luna. Costumul este compus din straie ţărăneşti, prevăzut cu ştampile cruciforme roşii şi o centură de clopoţei mici şi rotunzi(lopci), aşezaţi în diagonală pe piept. - Cucoaicele – sunt tinerii îmbrăcaţi femeieşte, cu mască de carton pe faţă şi legaţi cu basma pe cap, care îşi procurau, în seara de urălie, rochiile de la fetele cu care aveau legături de dragoste. Sunt încinşi la mijloc cu o curea de acioi (centură de clopoţei mari şi dubli) şi poartă în mână pămătuful (un băţ şi o sfoară cu o opincă în capăt sau un material din cauciuc). Acompaniate de zgomotul asurzitor şi înfricoşător al acioaielor, cucoaicele sunt mai agresive, ele lovesc mai tare cunoscuţii şi prietenii pentru „a avea sănătate tot anul”. Astăzi, cucoaicele formează majoritatea covârşitoare a mascaţilor, însă în alaiul cucilor pot fi zărite şi alte personaje, din mitologia românească sau din viaţa cotidiană, tot mai numeroase fiind măştile moderne.

10856803_744991132284491_1945652953462251170_oOriginea. Există mai multe ipoteze referitoare la originea jocului.Unii etnografi, îl consideră un carnaval de origine tracă cu două variante, una nord dunăreană-jocul cucilor şi alta sud dunăreană-jocul kukerilor, între acestea petrecându-se influenţe reciproce din cauza mişcărilor de populaţii carpato-balcanice. Alţii sunt de părere că este de origine grecească, că jocul cucilor sau al kukerilor din Bulgaria se trage dinantesteriile dionisiace (sărbătorile lui Dionysos), preluate de greci de la traci şi adaptate în mod diferit.Cucii şiKukerii ar avea la origine jocul kuklei sau al omului travestit specific grecilor din Tracia. Academicianul etnograf Romulus Vulcănescu consideră cucii o manifestare legată de unele rituri pastorale şi agrare la traci peste care s-au suprapus elemente greceşti din antesteriile dionisiace şi elemente slave din procesiunile luiCupalo(zeul bucuriei la slavi). Deşi există şi ipoteza unei variante româneşti, în Brăneşti jocul este pus pe seama bulgarilor veniţi în localitate începând cu sfârşitul sec. al XVIII-lea de prin părţile Silistrei şi Cadrilater, unde acest obicei se semnalează în forme asemănătoare. Riturile jocului. Față de riturile jocului și varianta primară s-au emis mai multe păreri, majoritatea regăsindu-se într-un fel sau altul în jocul cucilor de astăzi.

Unii folcloriști străini și români, printre care și academicianul etnograf Romulus Vulcănescu, sunt de părere că jocul cucilor avea la baza lui un text literar popular sub formă de scenetă nescrisă, păstrat prin tradiție orală, în care în general era vorba de o căsătorie simbolică între un cioban sau ciobăniță sau un plugar și o plugăriță. După căsătorie, din diferite motive (invidie, ceartă etc.) soțul era ucis sau murea. La înmormântarea lui participa un personaj ce întruchipa un preot care prohodea în bătaie de joc. Sceneta se termina cu învierea celui mort și petrecerea generală a celor de față. Cele trei ceremonii din joc, referitoare la nuntă, moarte și înviere (mai evidente la în varianta sud –dunăreană a kukkerilor, dar și în jocul cucilor de la Brănești) și-au pierdut cu timpul caracterul lor simbolic inițial, de rituri ale fecundității și fertilității și au rămas uneori simple episoade cu caracter teatral, detașate în desfășurarea spectacolului, pe care s-au grefat mai târziu elemente de satiră socială și biciuire a moravurilor sătești. Textul literar popular al întregului joc s-a pierdut, iar variantele fragmentare cunoscute ale unor momente teatrale din joc s-au amestecat.(Vulcănescu R., Istoria teatrului în România, 1960).

collageGh. Vrabie nu este de acord cu faptul că pantonima cucilor și-ar fi regizat rolurile, după un text care s-ar fi pierdut în timp. Pentru domnia sa, cucii sunt măști tainice care vestesc sosirea primăverii, plimbarea și alergarea lor imitând oarecum țopăitul păsării. Masca cucului (multicoloră, alcătuită dintr-un stelaj de lemn îmbrăcat în hărti colorate) este văzută ca o căciulă originală comparată cu un moț ca al cucului. Aspectele legate de muncile agricole, cum ar fi ieșitul cu plugul la arat, semănatul simbolic, însoțite de urări de fertilitate și recolte bogate, cât și aspecte ale fecundității, simbolizate prin simularea unor gesturi de procreere, nașterea și nunta sunt mai evidente la kukerii din Bulgaria și la Kalogheroi din Grecia.

În concluzie, obiceiul în prima sa formă ar avea la bază vechi ritualuri agrare de primăvară, care erau închinate unor zeități de origine tracă din lumea Greciei antice, completate cu rituri ale fecundițății și fertilității specifice unor sărbători închinate de romani unor zeități. Aceste manifestări ancestrale și-au pierdut în timp caracterul lor de venerare a cultului unor zeități și s-au transmis, rezistând până astăzi sub forma unor ceremonii agrare, de nuntă, moarte, înviere. Semnificația lor simbolică inițială, de rituri ale fecundității și fertilității se regăsește uneori doar în anumite episoade cu caracter teatral, detașate în desfășurarea spectacolului, pe care s-au grefat mai târziu elemente de satiră socială și biciuire a moravurilor sătești.

Riturile şi semnificaţiile sunt deosebit de complexe însă ele nu mai sunt cunoscute de către membrii comunităţii. - Riturile pastorale şi agrare erau simbolizate prin ieşitul cu plugul la arat, semănatul simbolic, păstorii cu capre, oi sau măgari şi semnificau începutul muncilor agricole. - Ritul fecundităţii şi fertilităţii se regăseşte în elementele costumaţiei cucului, barba de ţap sau blana de iepure, ca semne ale virilităţii dionisiace sau lovirea tinerelor fete cu palma la “coapse” de către cuci ascunde aceeaşi semnificaţie. - Renaşterea naturii, victoria primăverii asupra iernii şi începutul unui an nou (așa cum se celebra în trecut), simbolizate de inflorescenţa de pe măştile chip, o adevărată sorcovă capilară . - Alungarea răului şi a spiritelor rele datorită sunetelor asurzitoare şi înfricoşătoare ce rezultau prin jocul centurilor de acioaie ale cucoaicelor. - Mai târziu, ca măsură de prevenire a îmbolnăvirii de friguri, satul Brăneşti fiind situat între bălţi generatoare de malarie, jocul cucilor a căpătat un nou rit, care de altfel s-a generalizat, o lovitură dată uşor cu palma peste umăr care ţinea de sănătate tot anul.

sursa text – www.cuciidinbranesti.ro

foto - Țăranca Urbană - Cooperativa Tradițională

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>