Paștele în Transilvania contopește tradițiile a patru biserici creștine

Situată la confluența a patru mari biserici creștine, cu rituri și tradiții bine individualizate, Transilvania este un mozaic multicultural al obiceiurilor de Paște. Comunitățile romano-catolice, ortodoxe, greco-catolice și reformate, care conviețuiesc în bună pace în aceleași localități, vin cu propriile obiceiuri și simboluri pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Toate aceste ritualuri se adăugă tradițiilor precreștine de primăvară, apreciate de transilvăneni, informează mytransylvania.ro.

Stropitul, obiceiul aristocraților exilați la sate

Ardelenii ies la udat_1

sursa foto: mytransylvania.ro

Mersul cu udatul a devenit un obicei în aproape toate comunitățile rurale transilvănene, chiar dacă inițial a fost întâlnit doar la populațiile de limbă maghiară sau germană. Etnografii susțin că stropitul sau udatul exista și în rândul nobililor transilvăneni. Această tradiție amintește de gestul evreilor care i-au stropit cu apă pe adepții lui Iisus care veneau cu vestea Învierii.

Apa folosită în trecut a fost înlocuită însă acum cu parfum sau cu apă de colonie. Stropitul este un motiv de mare bucurie pentru băieții care se strâng în grupuri pentru a merge pe la casele fetelor. Aici, îi întrebă pe părinții acestora dacă primesc cu udatul: „Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi dați voie să o stropesc?”

După ce udă toate fetele din casă, băieții sunt recompensați cu ouă roșii și cu prăjituri. În comunitățile catolice germane, atât bărbații căsătoriți, cât și băieții stropesc femeile și fetele care le sunt rude sau prietene. Udatul este un simbol al bunăstării din anul respectiv.

Prinsul verilor și veruțelor în Mărginime

Prinsul Verilor și al Veruțelor era, în trecut, un obicei al tuturor satelor din Mărginimea Sibiului.În zilele noastre, acest obicei este limitat la doar câteva localități din zonă. În esență, Prinsul Verilor și al Veruțelor este un ritual caracteristic Postului Paștelui, este marcheză trecerea de la copilărie la adolescență. Într-una din variante, copiii de 10 -14 ani vin cu o farfurioară cu grâu dulce pe care îl împart rostind câteva versuri. În urma acestui gest, ei devin „veri” sau „verișoare”. În alte variante, ritualul se desfășoară în casă, în cimitir, în grădină, în jurul unui brad împodobit sau al unui pom care înfloreşte şi rodeşte. Pot participa doar doi copii sau grupuri de 10-12 băieți și fete, care rostesc un fel de legământ de rudenie.

Continuarea —> aici 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>